loading... Nuante de diversitate!
8 aug. 2016 | By: Misu R.

Ganduri despre speranta!!!

Daca speranta e atat de importanta, ce reprezinta ea? Sa speri inseamna sa ai rabdare, cu lampa aprinsa. Sa speri inseamna sa nu iti pierzi cumpatul atunci cand lucrurile din jur incep sa se dezbine.
Cum ii ajuta aceasta pe oameni?
Speranta ne lumineaza in ceasurile cele mai intunecate. 
Speranta ne motiveaza atunci cand suntem descurajati. 
Speranta ne da vigoare atunci cand suntem obositi. 
Speranta ne indulceste in clipele de amaraciune. 
Speranta ne face sa cantam atunci cand nu canta nimeni in jur. 
Speranta ne da incredere atunci cand nu mai stim in ce sa credem. 
Speranta ne face sa intrevedem raspunsuri atunci cand nu vorbeste nimeni. 
Speranta ne face sa trecem peste obstacole atunci cand nu ne ajuta nimeni. 
Speranta ne face sa induram greutatile atunci cand nu-i pasa nimanui de noi. 
Speranta ne face sa zambim cu incredere atunci cand nu mai rade nimeni. 
Speranta ne face sa cautam raspunsuri atunci cand nu intreaba nimeni nimic. 
Speranta ne face sa izbutim atunci cand nu ne mai incurajeaza nimeni. 
Speranta ne face sa daruim atunci cand nu mai daruieste nimeni nimic. 
Speranta ne face invingatori atunci cand nu mai castiga nimeni nimic.
Sa ramai fara speranta e ca si cum ai ramane fara viata.

PS: aceste ganduri sunt desprinse din cartea lui John C. Maxwell "Meditati!"
2 iun. 2016 | By: Misu R.

(Pe) ganduri

Zilele astea mi-am adus aminte de o replica extraordinara care suna cam asa: "Be without fear in the face of your enemies. Be brave and upright that God may love thee. Speak the truth always, even if it leads to your death. Safeguard the helpless and do no wrong. That is your oath.” (Fii fara frica in fata inamicilor tai. Fii curajos si integru astfel incat Dumnezeu sa poata sa te iubeasca. Spune intotdeauna adevarul, chiar daca te va conduce la moarte. Pazaste-i pe cei neajutorati si nu fa nici un rau. Asta iti e juramantul.)
Sunt cuvintele lui Liam Neeson (Godfrey of Ibelin) in filmul "Kingdom of Heaven" reluate mai apoi spre finalul filmului de Orlando Bloom (Balian of Ibelin) in crucialul moment al apararii Ierusalimului ...
Chiar daca e vorba (doar) de o productie cinematografica replica asta (mi)-a generat un gand interesant ...
Un crampei de suflet ...
"Sa ai intotdeauna zambetul pe buze! Nu uita niciodata cine esti si nu fii duplicitar. Traieste frumos! Retrage-te atunci cand simti ca nu mai apartii unui loc sau unui suflet si ia-o de la inceput, ori de cate ori va trebui."
3 mai 2016 | By: Misu R.

Ganduri de bunatate


         
             Intr-o zi de durere,tristete Dumnezeu a gasit cu cale sa imi mangaie sufletul intr-un mod cu totul neasteptat. Din nou Tatal meu m-a surprins cu dragostea lui si atentia lui.  Sambata, intorcandu-ma de la inmormantarea bunicii mele din povesti in povesti pe mult blamatul facebook un prieten pe care il am in lista, din Afganistan imi trimite niste poze facute in satul lui natal cu soldati romani . Am ramas fara cuvinte ....parca mi s-a luat aerul ,acest prieten are cuvinte numai de lauda la adresa poporului roman tocmai din cauza acestor soldati care din punctul lui de vedere sunt oameni blanzi,buni care urasc razboiul ...se inteleg bine cu toata lumea sunt ocrotitorii lor. 
Am izbucnit in plans pentru ca mi-am amintit de bunicii mei amandoi au luptat in razboi unul a fost ofiter unul soldat. Acest om afgan din cealalata parte a lumii mi-a adus aminte cine sunt...voi mai stiti cine sunteti?
Cat o sa ne mai rusinam ca suntem romani ? Dimpotriva ar trebui sa fim mandri ca suntem romani ,sa luptam sa pastram frumusetea sufletului de roman sa nu il mai lasam abrutizat zi de zi de "cocalarismele " cotidiene. 
Aceste randuri mi le-a scris prietenul meu afgan odata cu pozele primite .....  
"They are such sweetheart kind brother of ours God bless them . They give most sacrifice for our children for our people we will never miss sacrifice of them.Romanian soldiers know the Afghan people . They are innocent poor people . They like and love peace . They hate name of war.God bless all your country people." 
                                                         

                                                                                                      
  




Va mai este rusine ca sunteti romani? Chiar nu

meritam sa luptam pentru binele acestei tari? Poate dau in patriotism insa cred ca meritam mai mult ca tara decat avem acum. Cred ca am realizat pana acum ca nimeni nu iti vrea binele si nici nu o sa iti arunce "binele" in brate asa... de drag ,ci trebuie sa luptam pentru el cu capul sus nu cu el plecat si cu mana intinsa. 
Himat> "Ei(soldatii romani) sunt fratii nostri cu o inima asa de blanda.Dumnezeu sa ii binecuvinteze. Ei s-au sacrificat pentru copii nostri,pentru poporul nostru nu vom uita sacrificiul lor. Soldatii romani stiu(cunosc) poporul afgan.Ei sunt  un popor sarac si inocent. Le place si iubesc pacea. Ei urasc numele de razboi. Dumnezeu sa binecuvinteze poporul tau."Mai stim noi cine suntem? Ce valori purtam in noi? Poate ar trebui sa incepem sa dezgropam comorile ingropate adanc in constiinta noastra sa le aducem la suprafata ,sa le punem in valoare la adevarata lor valoare. Sa ne aducem aminte  sa fim oameni ,sa practicam bunatatea ,pacea ,intelegerea sa fim datatori de speranta ,de nadejde, de frumusete pana la urma. 
"Caci ti s-a aratat omule ce este bine si ce altceva cere Dumnezeu de la tine decat ...."   
    
                                   
                                     Va las pe voi sa aflati mai departe ce ramane de  facut. 
                                                                                                      
                                                                           

                                                                                                                                   Kos Radovici


                                                              
22 feb. 2016 | By: Misu R.

Despre vulturi si ... serpi!

Vulturul nu se lupta cu sarpele la sol. Ci il ridica in vazduh, tinandu-l bine strans in ghearele lui puternnice, anihiland astfel oricare din avantajele pe care acesta le-ar fi putut folosi spre propriu-i succes. Compara-te cu Vulturul ... nu te lupta cu serpii si "otrava" mediului lor in mediul lor, dupa regulile impuse de ei, ci mai degraba du lupta la nivelul la care poti fi sigur ca ai asigurata victoria. 
Inalta-te ... deschideti aripile ... PERMITE PROPRIEI TALE PERSOANE sa fie ... un (o) invingator(oare).
Fight the good fight! Take the fight at the next (right) level!!!
15 feb. 2016 | By: Misu R.

Suflet clandestin

Am fost oarecum mirat acum cateva zile sa aud expresia "suflet clandestin". Nu e prima oara cand o aud. Pare, insa, oarecum, un paradox. E greu de imaginat (cel putin in prima instanta) o astfel de asociere. Trigger-ul a fost o piesa ce rula la radio-ul din microbuzul cu care fac naveta inspre serviciu. Era dimineata, liniste, oameni semiadormiti si fara chef de vorba (cum ar fi putut fi altfel la 6 dimineata), iar in linistea diminetii din boxe rasunau niste acorduri si versuri semi-perceptibile. Insa asocierea asta de cuvinte din versurile piesei ... mi s-a parut, oarecum, ciudata. 
Cel putin la inceput. Apoi au inceput sa se invarta "rotitele" si incet-incet s-au nascut intrebari: Cum poate exista un asemenea concept? Cine, ce sau de ce il (l-ar) produce? De ce ar accepta cineva o asemenea postura? O astfel de notiune poate fi privita ca aspect pozitiv sau negativ? Ce conotatii se rasfrang asupra omului intr-o (dintr-o) astfel de asociere?
Nu voi afirma niciodata ca am raspuns la toate intrebarile astea sau ca franturile de raspunsuri pe care as putea sa le dau au valoare de adevaruri absolute. Nici un om nu ar putea face asta. Poate doar pretinde. Totusi ... voi incerca sa am un puct de vedere personal si, in speta, (mai mult sau mai putin) subiectiv.
Insa cum m-as putea simti intr-o societate in care non-valorile sunt promovate intr-un mod exacerbat, in care albul e negru si negrul e vandut sub diferite nuante de gri sau alb (spalacit) ... cum as putea accepta (de bun) o "corectitudine" care se imparte asa cum se imparte ... Cum m-as putea simti atunci cand in cele mai mititele aspecte ale vietii cotidiene, nepotismul, favoritismul, promovarea propriilor interese si ierarhizarea in functe de numeroase criterii super-mega-extra nicicum ... isi fac loc si razbat astfel incat nici nu mai poti sa dai un "buna-ziua" unora fara sa "stii pe cineva", cum se poate simti o persoana care inca mai are un suflet pe care nu l-a vandut pentru un pumn de gablonturi fara valoare ...
Cum?
Principii si valori!
Multi ar fi tentati sa spuna ca se simti prizonieri, ca simt o acuta stare de disconfort ... ca se simt oarecum chinuiti ... etc. Eu pot raspunde simplu folosindu-ma de DOAR 2 cuvinte: suflet clandestin!
Nu imi e teama ca poate ma "prinde nasul" desi exista si riscul asta ... insa atunci cand stii cine esti, stii incotro te indrepti, iti cunosti foarte bine identitatea si stii tot ceea ce ai (ti s-a pus) la dispozitie ... acest atribut nu mai pare a fi atat de deranjant. De ce spun asta? Ca unul care am fost de ambele parti ale baricadelor ... inteleg oarecum fenomenul si pot spune cu exactitate ca stiu si cum e sa "go with the flow" ... si cum e sa "swim against the current". Desi nu m-as cataloga 100% ca "go with the flow" in perioada de viata anterioara celei de acum. Si asta pentru ca nu am fost un conformist ieftin, de dragul conformismului. Am inteles si atunci si acum anumite aspecte si valori ale vietii insa ceea ce mi-a lipsit atunci ... mi-a fost pus la dispozitie din belsug acum.
Prefer starea asta de "suflet clandestin", de lupta "de guerilla" impotriva unui sistem ce cauta sa inghita vulpav si cu nesat orice urma de intelepciune, orice valori esentiale, orice acte de bunatate facute sub (si in) cel mai dezinteresat mod, orice atitudine de a intelege si a apara anumite adevaruri fundamentale ...
Ei bine, in astfel de cazuri ... tin sa iti spun lume ... da, tie ... ca prefer sa fiu si sa raman un "rebel" ... prefer sa raman un suflet clandestin, neatins, nealterat si neintinat de non-valorile tale. Poti sa ma vanezi cat vrei, poti sa ma pandesti cat vrei, poti sa ma lovesti in fel si chip ... poti sa te atingi de ce sunt sau am eu (chit ca nici eu nici ceea ce am nu sunt in mod real ale mele ci cadouri ale cerului, destinate pentru el) ... poti sa-ti fauresti planuri dupa planuri ... SINCER ITI SPUN, tie, lume, da, tie lume ... ca NU MI-E TEAMA! Nu dardai in fata ta, nu imi frang mainile in (de) disperare in fata ta, nu ma tavalesc pe jos dand din picioare ca un copil razgaiat caruia i-ai luat jucaria preferata.
Aleg sa traiesc altfel! Aleg sa fiu altfel! Si parafrazandu-l pe Seneca pot si eu spune (folosindu-ma de cuvintele lui) ca: "Viata seamana cu o poveste, ceea ce importa nu e lungimea ei, ci valoarea ei" sufletul fiind "unica valoare a omului, el il face pe slujitor egal stapanului sau."
Intr-o lume in care Adevarul e vandut pe o mana de banuti, iar Dragostea e pretuita pe un pahar cu zaruri ... ei bine, intr-o astfel de lume ... eu aleg sa fiu altfel. Aleg sa cheltuiesc tot ce sunt si tot ce am pentru Adevar si Dragoste ... aleg sa fiu stigmatizat si hulit de o lume asentimentala in care totul e sec, gol si rece. Aleg "clandestinitatea" acestui Adevar si a acestei Iubiri ... pentru ca in final stim fiecare dintre noi ceea ce va ramane ... ceea ce e cu adevarat important.
Asta aleg! Asta traiesc si ... NU IMI E RUSINE!!! Nu o sa-mi "cumpar" bilet la "spectacolul" tau lugubru si, pe alocuri, chiar macabru. Si asta pentru ca biletul meu de viata e unul diferit, si a fost deja platit, in avans, de catre un Altul ... Stiu ca poate pentru tine ... lume non-valorica ... chestia asta pare fi (si suna) a nebunie ... insa nu-i asa in cazul asta ar trebui sa-i dam (catusi de) putina atentie lui Emil Cioran si cuvintelor lui care spun ca: "O existenta care nu ascunde o mare nebunie nu are nici o valoare."
Asa ca ... sunt si voi ramane (cel putin deocamdata, indiferent de cum vei indrazni tu sa ma cataloghezi) UN SUFLET CLANDESTIN!
7 feb. 2016 | By: Misu R.

Omul intre indiferenta, ignoranta, frustrare si panica!

   Sunt din ce in ce mai uimit de comportamentul uman, de manifestarile acestuia ... de modul in care, cu nonsalanta trece de la o stare la alta ... Insa in loc de progres ... progresul e doar intr-o panta descendenta, de-a dreptul vertiginoasa, iar starile prin care el, omul (si de ce nu societatea acestei tipologii umane), trece. De cele mai multe ori indiferent, apatic, chiar traieste cu nonsalanta unui individ pe care nimeni si nimic nu-l poate misca din rutina zilnica a nepasarii in care se scalda. Si trece astfel o zi, o saptamana, un an ... iar panta pe ca s-a inscris omul (societatea) aluneca incet-incet intr-o ignoranta crasa. Toate astea pana intr-o zi ... cand printr-o minune am zice (cel putin asta pare a fi tentatia) ... omul nostru da semne de viata. Insa cand colo ... surpriza ... viata la care pare sa se trezeasca omul (societatea) ... e doar o crunta si inegalabila frustrare. Frustrat pe sine, frustrat pe cei din jur, pe societate, pe toti si pe nimeni anume ...
   Cat de crunt trebuie sa fie un astfel de moment! N-as vrea sa prea fiu prin preajma cand un astfel de "awakening" se produce. Si asta nu ca mi-ar fi teama, ci pentru ca pur si simplu stiu unde duce o astfel de stare. Am vazut-o de prea multe ori in jurul meu. Ce produce in ultima instanta atat indiferenta, cat si ingnoranta si frustrarea? Care e rezultatul? PANICA!!! Iar atunci cand omul intra in panica ... greu mai poti intelege ceva din ceea ce spune, face sau ce e, devine el. Mult ar spune ca toate reactiile astea vin din teama omului de a nu esua. Oamenii, insa, nu se tem de esec. Oamenii se tem de responsabilitate. Lor le este frica sa isi asume responsabilitatea alegerilor pe care le fac. Oamenii nu pun atat de mult la suflet esecurile atata timp cat il pot "pasa" in carca altuia. Responsabilitatea e cea care ne sperie. De aceea iubim sa alergam inainte si-napoi, incoace si-ncolo intrebandu-i pe toti ce si cum sa facem. Nu pentru ca am vrea sa facem in cel mai desavarsit mod lucrurile asa cum ar trebui ele facute, ci pentru ca incercam cu disperare sa evitam sa fim singurii responsabili in cazul in care lucrurile nu iasa cum ar trebui ... sau daca, mai rau, iasa prost. Vrem sa avem securitatea faptului ca si altii vor impartasi povara aceleiasi vine, a acelorasi greutati ca si noi daca lucrurile n-or sa mearga asa cum ne-am imaginat. In acest mod ne pierdem in mod treptat libertatea si puterea. Renuntam atat de usor la acestea in schimbul "securitatii" de a nu trebui sa ne asumam intreaga responsabilitate pentru deciziile pe care trebuie sa le luam.
De asta lumea noastra e atat de plina de "indivizi" care abandoneaza ceea ce vor cu adevarat pentru a se incadra in "sablonul" celor multi. Fiecare din noi am vrea sa traim liberi. Fiecare din noi tanjeste dupa o viata puternica, de impact, care sa faca o diferenta. Insa la fel de adevarat e ca marea majoritate dintre noi, oamenii, nu vrem sa depasim luxul posibilitatii de a afirma "Ei bine, asa mi-au spus EI (ALTII) sa fac." Riscul de a ne asuma posibilitatea de a esua ne face sa fim nervosi, insa riscul de a fi singuri cu consecintele alegerilor noastre e ceea ce cu adevarat ne paralizeaza.
   Omul ... intre indiferenta, ignoranta, frustrare si panica!!! Omul modern, omul societatii contemporan-actuale. Omul langa si alaturi de care trebuie sa traim. Omul care ar avea o IMENSA NEVOIE de un EXEMPLU DEMN DE URMAT.
Cine mai e insa interesat de a fi un astfel de exemplu??? Unde mai gasesti azi un om dispus sa faca (fie) asa ceva??? Unde vei mai gasi omul dispus sa fie ceea ce spune si sa spuna ceea ce e asta ca sa parafrazez oarecum cuvintele lui Ralph Waldo Emerson care spunea: "Ceea ce esti imi striga asa de tare in urechi, incat nu mai pot auzi ceea ce imi spui."
Care e omul care sa isi ajusteze modul de a relationa cu ceilalti ... caracterul si, de ce nu, ATITUDINEA intregii lui fiinte???
John C. Maxwell avea niste cuvinte extraordinare pe acest subiect. El spunea ca: "Propria atitudine iti este cel mai bun prieten sau cel mai inversunat dusman. Va atrage sau va indeparta oameni. Nu este multumita pana nu se manifesta si este mai cinstita si mai consistenta decat cuvintele tale. Este bibliotecarul trecutului tau, oratorul prezentului tau si profetul viitorului tau."
Doar ... cuvinte???
   Maine va fi (POATE) o noua zi. Poti fi omul indiferent sau cel ignorant sau cel plin de frustrari sau ... cel ce in panica lui a abandonat lupta, punand jos armele, capituland si fugind din fata responsabilitatii. Poti alege sa fii omul care sa-si "joace" rolul in propriul "the blame-game". Sau ...
Sau poti alege SA FII OM!!!
25 ian. 2016 | By: Misu R.

Motivational!

Lookin' ahead ... hopin' beyond all hopes.
The future awaits ... Lookin' forward to it (even if at some times there are some many dissapointments, set-backs or oppositions).
Ready to fight ... ready to win.
Enjoying life ...

28 sept. 2015 | By: Misu R.

Lectii invatate in/din viata (6)

Pentru azi din ciclul "lectii" una care ... suna cam asa: "Cateodata e mai bine sa ramai in tacere si sa zambesti."
Chiar daca as putea spune cateva lucruri pe subiectul asta ... prefer sa zambesc ... si sa merg mai departe.

Search

Se încarcă...